| Această carte cu caracter autobiografic a fost scrisă de autor într-o tentativă, nu tocmai disperată, de recuperare a trecutului său, pe care trecerea timpului, agravată ?i de vârstă, a început să-l estompeze. Sunt un fel de memorii, dar, pentru a scrie memorii, trebuie să ai... memorie, cu care, la fel ca toată „lumea bună”, nici el nu se prea poate lăuda, căci, vorba moralistului francez François de la Rochefoucauld, „toată lumea se plânge de memorie, dar nimeni de inteligen?ă”! Dar ea este ?i o carte de fic?iune, în măsura în care autorul a trebuit să acopere, nu de foarte multe ori, lacunele memoriei sale cu elemente numai verosimile, nu neapărat ?i adevărate, a?a cum ar fi spus Aristotel. Cât despre destinatari, autorului i-ar plăcea ca romanul său să fie citit de publicul cu nivel de instruc?ie rezonabil, ai cărui membri au trăit, cel pu?in o perioadă din via?a lor, ?i în timpul regimului comunist sau, cel pu?in, în „perioada de tranzi?ie”, întrucât ei pot confirma – infirma – corecta autenticitatea relatărilor sale. Contează, cu precădere, pe profesori, care-?i pot compara propriile experien?e profesionale ?i de via?ă cu ale sale. Evident, nu l-ar deranja ca textul său să fie citit ?i de oricine altcineva, în special de „tinerele genera?ii”, dar nu-?i face prea mari iluzii în acest sens. Ar fi însă încântat dacă romanul său ar fi citit de fo?tii săi studen?i ?i colegi, în amintirea vremurilor în care drumurile lor prin această lume s-au intersectat! Este, a?adar, povestea vie?ii ?i carierei unui profesor de filosofie de provincie, ca atâ?ia al?ii, din România ultimului sfert al secolului al XX-lea ?i a primului sfert al celui de-al XXI-lea. Interesează pe cineva? |
Raktári kód:
245191
Oldalszám:
704
Szállítás:
Azonnal
Elérhető nálunk:
.ePub formátumban
Eredeti ár:
4 900 Ft
Adatok
| Această carte cu caracter autobiografic a fost scrisă de autor într-o tentativă, nu tocmai disperată, de recuperare a trecutului său, pe care trecerea timpului, agravată ?i de vârstă, a început să-l estompeze. Sunt un fel de memorii, dar, pentru a scrie memorii, trebuie să ai... memorie, cu care, la fel ca toată „lumea bună”, nici el nu se prea poate lăuda, căci, vorba moralistului francez François de la Rochefoucauld, „toată lumea se plânge de memorie, dar nimeni de inteligen?ă”! Dar ea este ?i o carte de fic?iune, în măsura în care autorul a trebuit să acopere, nu de foarte multe ori, lacunele memoriei sale cu elemente numai verosimile, nu neapărat ?i adevărate, a?a cum ar fi spus Aristotel. Cât despre destinatari, autorului i-ar plăcea ca romanul său să fie citit de publicul cu nivel de instruc?ie rezonabil, ai cărui membri au trăit, cel pu?in o perioadă din via?a lor, ?i în timpul regimului comunist sau, cel pu?in, în „perioada de tranzi?ie”, întrucât ei pot confirma – infirma – corecta autenticitatea relatărilor sale. Contează, cu precădere, pe profesori, care-?i pot compara propriile experien?e profesionale ?i de via?ă cu ale sale. Evident, nu l-ar deranja ca textul său să fie citit ?i de oricine altcineva, în special de „tinerele genera?ii”, dar nu-?i face prea mari iluzii în acest sens. Ar fi însă încântat dacă romanul său ar fi citit de fo?tii săi studen?i ?i colegi, în amintirea vremurilor în care drumurile lor prin această lume s-au intersectat! Este, a?adar, povestea vie?ii ?i carierei unui profesor de filosofie de provincie, ca atâ?ia al?ii, din România ultimului sfert al secolului al XX-lea ?i a primului sfert al celui de-al XXI-lea. Interesează pe cineva? |
Vélemények
Hírek
